Poate ca totul are un sfarsit! Dusmani...prieteni...destin unite iar apoi dezbinate cu un singur cuvant...Poate ca asa este mai bine.Dar sti ce doare cel mai mult: cand ajungi sa iti dai seama ca lupti, ca defapt ai luptat pana acum, pentru o cauza pierduta si ca poate nu e numai vina ta."Poate ca si altii au contribuit la distrugerea lumii..." este "motto-ul" prietenului meu care ma tot bate la cap sa nu ma mai uit inapoi.Si poate ca intr-un fel are dreptate. Nu merita sa trag eu de toata lumea in stanga sau in dreapta si sa imi bat eu tot timpul capulcum sa rezolv lucrurile mai repede. Poate ca unele lucruri nu trebuie sau nu merita sa fie rezolvate. Ce folos?! Pentru ca odata si odata situatiile sa revina in acelasi punct? Sau din cauza faptului ca vorbesc si ma cert cu un om care nu mai este de mult timp in toate mintile. Si asta nu o spun eu....o spun altii...medici psihologi nu cine stie ce handicapati.Uneori...in incercarea de a face bine in jurul tau....de a indrepta oamenii ti-o iei si peste bot.....un fel de " Ce te bagi?" Lasa-i pe ceilalti sa isi rezolve problemele asa cum pot .... asta ca sa nu te doara prea tare...
Ehh....asta e situatia....cred ca o situatie care au patit-o toti cei care au avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume si care au incercat sa schimbe ceva in mentualitate imputita a romanilor.
" Traim -din pacate- in Romania si asta -va garantez eu- ne ocupa tot timpul".
Ai dreptate. lupta ptr o cauza pierduta e o lupta care nu are de ce sa se tina.
RăspundețiȘtergere